La présence de déonymes religieux dans le vocabulaire de la langue roumaine
DOI:
https://doi.org/10.48075/odal.v5i1.33073Palavras-chave:
déonymes, noms bibliques, connotation, sociolinguistique, langue roumaineResumo
Notre étude vise à fournir aux lecteurs une perspective sur les concepts de déonomastiques et de déonymes, sur le phénomène de lexicalisation des noms propres religieux et sur l'utilisation des déonymes qui en résultent dans différents registres et styles fonctionnels de la langue roumaine. Ce segment du vocabulaire n'ayant pas fait l'objet de recherches récentes, nous avons suivi de manière diachronique et synchronique la formation, l'évolution et l'utilisation de quelques déonymes dérivés de noms propres religieux, à l'aide d'exemples tirés de dictionnaires, d'ouvrages littéraires et scientifiques, de journaux ou de blogs. Dans certains registres et styles fonctionnels de la langue roumaine (littérature, presse, argot) les déonymes développent des significations connotatives destinées à augmenter la charge stylistique du message. Les exemples et les résultats de notre étude montrent que les déonymes religieux sont extrêmement intéressants du point de vue de l'enrichissement du vocabulaire et de l'évolutions du sens et méritent l'attention des (socio)linguistes.
Referências
Anghel, D. & Iosif, St.O. (1982). Cometa. Scrieri. I. Editura Minerva. (p. 267-344).
Avram, M. (1996). Formaţiile deonomastice în lexicografia românească. Studii şi cercetări lingvistice, XLVII, nr. 1–6 (p. 9–31).
Bako, D. (2021). Cu Marceluș și Vasilică s-a rezolvat, dar cum rămâne cu unchiul, fratele și prietenii?, Tribuna. https://www.tribuna.ro/stiri/editorialul-zilei/cu-marcelus-si-vasilica-s-a-rezolvat-dar-cum-ramane-cu-unchiul-fratele-si-prietenii-161257.html
Barborică, E. (1978). Nume proprii devenite apelative. Limbă și literatură, I (p. 75–77).
Băcanu, G. (2022). Și taximetriștii din Cluj sunt tot „mitici”. https://republica.ro/si-taximetristii-din-cluj-sunt-tot-zmitici.
Büchi, E. (1991). Contribution à l'étude des déonomastiques galloromans : Index des éponymes dans le FEW. Nouvelle revue d'onomastique, 17-18 (p. 139-152).
București (1879). București, 17 aprilie. România liberă, III, 570.
Cărtărescu, M. (2003). Pururi tânăr, înfășurat în pixeli. Editura Humanitas.
Cărtărescu, M. (2007). Orbitor. 3. Aripa dreaptă, Humanitas.
Ciceu, V. (2008). Epigrame. https://www.tribuna.ro/stiri/eveniment/judetul-pe-o-coloana-25224.html.
Ciobanu, F. (1966). Substantive proprii devenite comune. Limbă și literatură, XII (p. 283-293).
Cojocaru, C. (2011). Dicţionar de eponime. Pontos.
Coman, D.-M. (2023). Aspecte semantice legate de lexicalizarea numelor proprii. Annales Universitatis Apulensis. Series Philologica, 24/2/2023 (p. 192-209).
Constantinescu, N.A. (1963). Dicționar onomastic românesc, Editura Academiei.
Constantinescu, P. (1970). Scrieri, vol. 4. Editura Minerva.
Crudu, M. (2011). Onymische Phraseme als (De)Onymisierte Mikrodiskurse im Rahmen Interlingualer Kontrastierung Deutsch – Rumänisch. Numele și numirea. Actele Conferinței Internaționale de Onomastică. Ediția I: Interferențe multietnice în antroponimie, Oliviu Felecan (eds.). Editura Mega (p. 489-495).
DA (1913–1949). Dicționarul limbii române. (Academia Română). Edition electronique anastatique dans CLRE. Corpus lexicografic românesc electronic. https://dlr1.solirom.ro/.
DELR (2012–2018). Dicţionarul etimologic al limbii române. I (A–B): 2012; II/1. Partea 1 (Ca–Cizmă): 2015, II/2. Partea 2 (Clac–Cyborg): 2018. Editura Academiei Române. https://delr.lingv.ro/.
DEN (2009). Dicţionar esenţial de neologisme al limbii române [DEN]. Monica Mihaela Busuioc, Maria Păun, Zizi Ştefănescu-Goangă (auteurs). Editura Corint.
DEX (2016). DEX. Dicţionarul explicativ al limbii române. Editura Univers Enciclopedic.
DEXI (2007). Dicţionar explicativ ilustrat al limbii române. Arc & Gunivas.
DLR (1965–2010). Dicţionarul limbii române. (DLR) Serie nouă. Edition electronique anastatique dans CLRE. Corpus lexicografic românesc electronic. https://dlr1.solirom.ro/.
Dumas, F. (2010). Dicționar de termeni religioși ortodocși. Român-francez. Doxologia.
Dumas, F. (2013). Les noms des saints dans l'Orthodoxie. Construction du sens en français et en roumain. Le nom propre a-t-il un sens ? Actes du Colloque d’onomastique d’Aix-en-Provence (juin 2010). Société française d'onomastique (pp. 223-235).
Dumistrăcel, S. (1997). Dicționar de expresii românești. Biografii – motivații. Dicționar. Editura Institutul European.
Eremia, A. (2017). Derivarea numelor proprii: procedee semantice. Philologia, 3-4 (p. 54-66).
Filip, G. (2018). Mihai spre Golgota. LOGOS și AGAPE. https://logossiagape.ro/george-filiptrista-aniversare-la-montreal/#more-1905.
Fontant, M. (1998). Sur le traitement lexicographique: l´antonomase de nom propre, Cahiers de Lexicologie, 73, 2 (5-41).
García Gallarín, G. (2017). La lexicalización de los nombres bíblicos en la historia del español. Hamsa. Journal of Judaic and Islamic Studies, 3 (p. 62-77).
García Gallarín, G. (2019). Deonomástica, eponimia y el problema de la referencia. Moenia, 25 (p. 35-62).
Gheorghe, M. (2021). Nominale deonomastice în DOOM3. Limba română, LXX, nr. 3-4 (p. 391-413).
Graur, Al. (1965). Nume de persoane. Editura Științifică.
Ichim-Stoichițoiu, A. (2006). Creativitate lexicală în româna actuală. Editura Universității din București.
Laiu-Despău, O. (2007). Dicţionar de eponime – de la nume proprii la nume comune. Editura Saeculum I. O.
Litman, C. (2000). Schiță a poporului evreu. (Traducere de C. Litman), Editura Hasefer.
Lupu, R. (2010). Aspecte ale limbajului religios: de la nume propriu la nume comune. În Limba română: controverse, delimitări, noi ipoteze. Actele celui de-al 9-lea Colocviu al Catedrei de Limba Română, I, Secțiunea Lexic, semantică, terminologii, Rodica Zafiu et al. (eds.) (p. 265–271).
Marcu, F. (2002). Marele dicţionar de neologisme. Editura Saeculum.
Marcu, F. (2013). Dicţionar actualizat de neologisme [DAN]. Editura Saeculum I.O.
Mărtinaș, A. (2021). Cetatea Vaticanului. Vatican News. https://www.vaticannews.va/ro/papa/news/2021-12/papa-francisc-apararea-inocentei-copiilor.html
Mihăieș, M. (2005). Samson fără Dalila. https://www.dw.com/ro/samson-f%C4%83r%C4%83-dalila/a-2633404
Monjour, A. (2002). Les formations déanthroponymiques en portugais. Dans Onomastik und Lexikographie. Deonomastik, Jean-Pierre Charbon et al. (eds). De Gruyer (p. 101-114).
Muljačić, Ž. (2003–2004). Croatica u prvoj knjizi talijanskog deonomastičkog povijesnog rječnika (DI). Folia onomastica croatica. 12-13 (p. 397-416).
Mușat, R. (2006). Nume proprii, nume comune. Dicționar de antonomază. Polirom.
Nedelcu, I. (2019). Numele locuitorilor statelor și adjectivele corespunzătoare acestora în limba română actuală. Variație formală și preferințe de utilizare, Limba română, LXVIII, nr. 4 (p. 529–539).
Nuță, I. (1981). De la nume proprii la nume comune în terminologia viticolă. Limba română, XXX, nr. 3 (p. 201–210).
Petrișor, C. (2023). Minciuna ideologică, fake news și demonizarea conservatorilor. https://cornelpetrisor.ro/altele/presa-corupta-fake-news-si-demonizarea-conservatorilor/
Pitiriciu, S. (2010). L’antonomase dans la terminologie des produits textiles. În Limbă și literatură. Repere identitare în context european, Editura Universității din Pitești (p. 79–83).
Pitiriciu, S. (2011). From Proper to Common Nouns in the Botanical Lexis. Studii și cercetări de onomastică și lexicologie, IV (1–2), Editura Sitech (p. 70–77).
Popa, M. (2022). Pușcăria. https://liternautica.com/puscaria/ Bako, D. (2021). Cu Marceluș și Vasilică s-a rezolvat, dar cum rămâne cu unchiul, fratele și prietenii?, Tribuna. https://www.tribuna.ro/stiri/editorialul-zilei/cu-marcelus-si-vasilica-s-a-rezolvat-dar-cum-ramane-cu-unchiul-fratele-si-prietenii-161257.html.
Pop-Corniș, M. (1981). Lumea ca spațiu intertextual sau despre cronotopul romanului modern. Viața Românească, XXXIV, no. 12 (p. 120-126).
Purdela Sitaru, M. (2008). Constatări cu privire la situația și perspectivele deonomasticii în lexicografia românească. Studii și cercetări lingvistice, LIX (2) (p. 571–582).
Răileanu, V. (2017). Deantroponime substantivale. Lecturi in memoriam acad. Silviu Berejan, ediţia 3, Tipogr. „Pro Libra” (p. 137–150).
Sala, M. (1999). Introducere în etimologia limbii române. Editura Univers Enciclopedic.
Schweickard, W. (1992). «Deonomastik». Ableitungen auf der Basis von Eigennamen im Französischen (unter vergleichender Berücksichtigung des Italienischen, Rumänischen und Spanischen). Max Niemeyer Verlag (p. 222-245).
Schweickard, W. (2001). Ableitungen aut der Basis von Eigennamen (Deonomastik). Lexikon der Romanistischen Linguistik (LRL) herausgegeben von Giinter Holtus. Michael Metzeltin . Christian Schmitt. I, 1. Max Niemeyer Verlag.
Shokhenmayer. E. (2009). Champs associatifs des noms propres et mecanismes de la compréhension textuelle. Sciences de l’Homme et Société. Université de Nanterre-Paris X. https://theses.hal.science/tel-00380918.
Șăineanu, L. (1887). Semasiologia limbii române. Tipografia Academiei.
Tagliavini, C. (1928). Divagazioni semantiche rumene. Archivum Romanicum, XII (p. 161-231).
Tagliavini, C. (1932). Divagazioni semantiche rumene e balcaniche (Dai nome proprio al nome comune). Archivum Romanicum, XVI (p. 333-383).
Terian, A. (2018). UEFISCDI către un sindicat al plagiatorilor. https://www.contributors.ro/uefiscdi-catre-un-sindicat-al-plagiatorilor/.
TLFi (1971–1994). Trésor de la Langue Française informatisé [Version informatisée du Trésor de la Langue Française. Éditions du CNRS / Gallimard. http://atilf.atilf.fr/tlf.htm.
Tomegea, P. (2013). Miticii, politica și ardelenii. https://www.crainou.ro/2013/05/23/miticii-politica-si-ardelenii/#google_vignette.
Tomescu, D. (2001). Numele de persoană la români. Perspectivă istorică. Univers Enciclopedic.
Tomescu, D. (2008). Derivarea deonomastică în limbajul politic românesc. În Lima română: dinamica limbii, dinamica interpretării, Gabriela Pană Dindelegan et al. (ed.), Editura Universității din București (p. 701-706).
Uritescu, D. (2009). Fascinația numelui. Studiu al creației lexico-semantice și stilistice, Editura S.A.I.S.
Vinea, I. (2001). Opere. IV. Fundaţia Naţională pentru Ştiinţă şi Artă.
Volceanuv, G. (2007). Dicționar de argou al limbii române. Niculescu.
Zafiu, R. (2001). Diversitate stilistică în româna actuală, Editura Universității din București.
Downloads
Publicado
Como Citar
Edição
Seção
Licença
Copyright (c) 2024 Daniela Butnaru, Ana-Maria Prisacaru
Este trabalho está licenciado sob uma licença Creative Commons Attribution-NonCommercial-ShareAlike 4.0 International License.
Aviso de Direito Autoral Creative Commons
Política para Periódicos de Acesso Livre
Autores que publicam nesta revista concordam com os seguintes termos:
1. Autores mantém os direitos autorais e concedem à revista o direito de primeira publicação, com o trabalho simultaneamente licenciado sob a Licença Creative Commons Attribution que permite o compartilhamento do trabalho com reconhecimento da autoria e publicação inicial nesta revista.
2. Autores têm autorização para assumir contratos adicionais separadamente, para distribuição não-exclusiva da versão do trabalho publicada nesta revista (ex.: publicar em repositório institucional ou como capítulo de livro), com reconhecimento de autoria e publicação inicial nesta revista.
3. Autores têm permissão e são estimulados a publicar e distribuir seu trabalho online (ex.: em repositórios institucionais ou na sua página pessoal) a qualquer ponto antes ou durante o processo editorial, já que isso pode gerar alterações produtivas, bem como aumentar o impacto e a citação do trabalho publicado (Veja O Efeito do Acesso Livre).
Licença Creative Commons
Esta obra está licenciada com uma Licença Creative Commons Atribuição-NãoComercial-CompartilhaIgual 4.0 Internacional, o que permite compartilhar, copiar, distribuir, exibir, reproduzir, a totalidade ou partes desde que não tenha objetivo comercial e sejam citados os autores e a fonte.
